Capitolul 19:

Revolutia mondiala

Secolul 19 a vazut doua noi miscari convergente care au ajuns sa domine toate aspectele vietii oamenilor pe la anul 1900. Acestea sunt sionismul, reîntoarcerea "poporului ales" în "tara fagaduintei"; si comunismul, al carui scop este distrugerea nationalitatii si statului national. Aparent opuse, aceste doua miscari paralele construiesc acelasi scop final: caci Iehova a promis "alesului" sau si "tara fagaduintei" dar si suprematia "peste toate popoarele de pe fata lumii" si ca va "distruge toate natiunile celelalte" (vezi Vechiul Testament). Revolutia mondiala colaboreaza cu sionismul pentru a împlini promisiunea lui Iehova - mai bine zis, serveste sionismul.

Începutul sec. 19, dupa 17 secole de civilizatie crestina, a adus viata în Europa si în occident la cel mai înalt grad de umanitarism si etica, astfel încât pâna si razboiul se ducea sub influenta umanitarismului si milei (de ex., în tratamentul prizonierilor si-a civililor). Dar pe la mijlocul sec. 20 acest progres în spre umanitarism a fost în mare masura sters de un regres în spre salbaticie si cruzime; o mare parte din vest a fost supusa barbarismului asiatic si se pune întrebarea daca civilizatia crestina occidentala va mai supravietui în partea ce-a ramas. În intervalul în care s-a realizat regresul spre barbarism si cruzime s-a realizat si o crestere a puterii iudaismului asupra politicii occidentului pâna a atins culmi ne mai atinse de nimeni. Ilustratie: la începutul sec. 19, Johannn Gottfried Herder scrie: "Natiunile mai neevoluate din Europa sunt sclavii voluntari ai camatariei evreiesti... Evreii sunt în Europa un popor asiatic strain prin partile noastre, legati de legea aceea veche pe care-au primit-o în tari îndepartate si de care ei singuri spun ca nu se pot lipsi... Ei sunt legati indisolubil de o lege straina noua care este ostila tuturor popoarelor în afara de ei". Dupa declaratia fervent patriotarda a Sanhedrinului lui Napoleon, oricine ar fi zis ca Herder e un bigot, mai mult, un "antisemit"; dar trecerea anilor a dezvaluit ca Herder spune adevarul. În 1899 Houston Stewart Chamberlain scria: "S-a facut o mare schimbare:... azi traim... într-o 'lume evreiasca'; putem crede ce poftim despre trecutul lor istoric, prezentul lor este asa de puternic în istoria noastra încât n-avem cum sa nu-i vedem... Elementul 'strain' descris de Herder este din ce în ce mai proeminent... Influenta directa a iudaismului asupra sec. 19 apare pentru prima data ca o noua influenta în istoria culturii;... Acest popor strain a devenit tocmai în decursul sec. 19 disproportionat de important si în multe arii componentul dominant al vietii noastre... Herder a zis ca 'natiunile mai neevoluate din Europa sunt sclavii voluntari ai camatariei evreiesti'. Azi ar putea spune asta despre cea mai mare parte a lumii noastre civilizate... despre guvernele noastre, despre legislatie, stiinta, comert, literatura, arta, despre practic toate domeniile vietii noastre, care au devenit mai mult sau mai putin de buna voie înrobite evreimii si-si târasc acest lant feudal legat, daca nu înca de ambele picioare, cel putin de unul... Influenta directa a iudaismului asupra sec. 19 devine astfel o chestiune arzatoare a zilei. Este un subiect care afecteaza nu numai prezentul ci si viitorul lumii... Daca influenta evreiasca devine suprema în Europa în domeniul cultural si intelectual, o sa vedem din nou actionând o putere negativa, distructiva". Secolul 20 a adus dovada ca ultimele trei propozitii de mai sus sunt o profetie adevarata. Guvernele noastre sunt marionetele sectei de stapâni iudaici, a unei noi clase stapânitoare internationale. Cele doua brate, sionismul si comunismul, ne-au adus aici, sionismul creând noua clasa stapânitoare, comunismul distrugând guvernele natiunilor si viata nationala, sionismul manipulând politicienii, comunismul incitând gloata la masacru si distrugere. Sunt ambele conduse de aceleasi minti? Restul cartii cauta acest raspuns. Ce stim deocamdata este ca fiecare dezastru al lumii occidentale a fost acompaniat de o "reîntoarcere" glorioasa în "tara fagaduintei", de o împlinire a profetiilor si a "legii" lui Iuda.

Revolutia franceza n-a fost o revolutie în Franta ci o revolutie mondiala care a început într-un anumit loc. Ideile despre bieti tarani asupriti în Franta care nemaiputând suporta împilarea nobilimii s-au rasculat nu pot rezista unui studiu adevarat. Revolutia franceza a fost planuita si executata de o organizatie secreta; planul era planul comunismului de azi si comunismul a mostenit astazi si organizatia care a creat planul. În aceasta revolutie gasim legatura dintre revolutia lui Cromwell din 1640 si cea bolsevica din 1917; si vedem un proces continuu planuit si coordonat, care va culmina într-un spasm final nu prea îndepartat, probabil în secolul acesta. Acest final va fi instaurarea unui guvern mondial sub controlul organizatiei care a planuit si realizat cele trei revolutii; si instaurarea unei clase de stapâni peste toti ceilalti oameni, care, citându-l pe Dr. Kastein, "va decide soarta întregii lumi".

Revolutia lui Cromwell a parut la vremea sa ca este un episod spontan pur englez, îndreptat împotriva dinastiei Stuart si religiei catolice; n-a parut sa fie un act general de regicid si anti-crestinism. Banii evreilor bogati l-au finantat pe Cromwell si cei din secta conducatoare a evreilor au fost principalii beneficiari ai revolutiei lui; dar mai mult decât atât nu se poate dovedi. Dar revolutia franceza arunca o noua lumina asupra lui Cromwell; caci aceasta n-a fost o izbucnire locala ci s-a documentat si dovedit ca a fost rezultatul unui plan de revolutie mondiala pregatit de o organizatie conspirativa întinsa în multe tari si în toate clasele sociale; regicidul si sacrilegiul n-aveau nimic de-a face cu conditiile locale ci erau actiuni simbolice de distrugere a natiunii prin regele si religia sa. o actiune care urma sa extinda revolutia pe plan mondial. Se ridica întrebarea daca n-a fost si în Anglia acelasi lucru. Din nou, secta iudaica a profitat cel mai mult de pe urma revolutiei franceze. Dar n-au ramas dovezi care sa arate ca revolutia franceza a fost instigata de evrei; conspiratorii care-au creat-o par sa fie doar o hoarda de indivizi bolnavi sufleteste cu placere de a distruge si omorî. Singurul lucru clar este existenta planului si-a conspiratiei care-au creat revolutia franceza. Din cea engleza n-au ramas nici macar documente care sa dovedeasca planul, dar o examinare atenta comparativa arata ca si acolo s-a procedat dupa un plan. Revolutia bolsevica din 1917 arunca din nou a noua lumina asupra primelor doua; regicidul si sacrilegiul sunt semnatura organizatorilor ei, care s-au identificat ca fiind aceeasi ca în revolutia franceza; si, dupa ce timp de o suta de ani au negat adevarul despre revolutia franceza, organizatorii revolutiei mondiale au renuntat la minciuna lor si au declarat public ca revolutia bolsevica este o revolutie permanenta si mondiala si organizatia care-a creat-o si care fusese conspiratorie si secreta a devenit în mod public un partid politic în toata lumea, lucrând sub directivele de la Moscova. Astfel revolutia bolsevica dezvaluie profilul organizatorilor si planificatorilor anonimi ai primelor doua revolutii, ridicând întrebari cu privire la provenienta lor. Organizatorii si planuitorii revolutiei bolsevice nu sunt greu de identificat. Aproape toti sunt evrei ashkenazi rasariteni; actele simbolice de regicid si sacrilegiu distrugatoare de natiune au fost comise de acesti evrei ashkenazi si imediat dupa revolutie a aparut o lege care interzice sa se pomeneasca rolul evreilor si-al iudaismului în revolutia din 1917 sau în orice alte probleme. Astfel misterul din 1789 s-a rezolvat în 1917, când s-au definit planul si organizarea revolutiei franceze ca parte din revolutia mondiala.

Continut (Contents)
Nume (names)
Camin (Home)
Veriga (Links)
Mai mult (More)