Capitolul 23:

Profetul

Dar lupta nu se da între evrei si crestini, ci între unii dintre evrei aliati cu unii dintre crestini si ceilalti evrei amestecati cu ceilalti crestini, asa cum în antichitate lupta fusese între secta levitilor tribului lui Iuda ajutati de trupele si generalii persani sau romani si ceilalti evrei si ne-evrei. Este un mister numai cum de secta iudaica gaseste totdeauna guvernanti ne-evrei gata sa se alieze cu principiul distrugator talmudic-levitic împotriva propriului lor popor, distrugându-si propriul popor. Un astfel de politician tipic secolului 19 a fost Henry Wentworth Monk. Pe vremea lui difuzarea presei facea demagogia si falsul sa domneasca în viata publica, unde, cum zice Dickens, se adunau bani ca sa se procure batiste cu inscriptii morale pentru copiii triburilor din Africa, dar, cum zice Disraeli, nimeni nu observa în ce oribila si crunta mizerie traiau minerii din Tara Galilor în Anglia. Pasiunea publicului era reforma si "drepturile omului", mai ales a oamenilor de foarte departe care nu puteau fi vizitati, erau la ordinea zilei pentru toti acei "filantropi" carora nu le pasa cât rau si câta distrugere provoaca luptându-se pentru "drepturile asupritilor". Atunci s-a nascut Monk, în 1827, pe o ferma din Canada, de unde a fost smuls la 7 ani si dus la Londra unde a crescut fara parinti si fara prieteni la o scoala fondata de Edward VI într-un regim sever, saracacios, cu batai si foarte mult studiu al Vechiului Testament. Înconjurat de o lume crunta si lipsita de afectiune a început sa aplice Vechiul Testament la Anglia zilelor lui si-a decis ca el trebuie sa realizeze învatatura levitica despre distrugerea natiunilor si reîntoarcerea poporului ales în tara fagaduintei. Si altii aveau aceasta idee în Anglia. Monk era de 11 ani când Lord Shaftesbury dorea ca marile puteri sa cumpere Palestina de la Turci ca s-o dea evreilor. La 14 ani Monk si-a dedicat viata operei de a goli Palestina de toti ceilalti locuitori ai ei pentru ca poporul ales sa se "reîntoarca" în ea. Chemarea asta nu-i dadea pace sa stea linistit pe ferma tatalui lui si nici sa oficieze ca pastor conform pregatirii; dominat în întregime de litera Vechiului Testament, încetase de mult sa fie crestin si credea ca el va face ceea ce Dumnezeu-Iehova a omis sa faca, adica sa restituie tribul lui Iuda în tara fagaduintei; ajunsese sa se creada deasupra lui Dumnezeu, un nou Iehova mai mare ca Iehova, asa cum se cred si azi toti politicienii occidentali, servili sionismului.

Mai erau profeti ca Monk: unul era Mordekai Noah, evreu American care a construit un "refugiu" pentru evreii din America, unde acestia urmau sa se refugieze, nu se stie de ce sau de cine, pâna se vor "întoarce" în Palestina; altul a fost Warder Cresson, consul american la Ierusalim, care reîntors si-a izgonit sotia, s-a convertit la iudaism, si-a schimbat numele în Michel Boas Israel si s-a dus în Palestina unde-a reusit sa se însoare cu o fata locala semita cu care nu s-a putut întelege toata viata decât prin semne. Monk si mai înflacarat, s-a jurat sa nu-si taie parul sau barba si sa nu-si faca toaleta pâna nu se va "întoarce" tribul lui Iuda în Palestina. Si-a vândut mica ferma parinteasca si n-a mai muncit absolut deloc tot restul vietii, parazitând pe altii. La 26 de ani a plecat la Ierusalim unde-a ajuns cu greu, paros, murdar si cu mâna goala si nimeni nu l-a ascultat. Ar fi disparut fara urma daca întâmplarea n-ar fi facut sa-l descopere pictorul Holman Hunt, care era în razboi cu Academia Regala de Arta si l-a gasit pe Monk fascinant si pitoresc, totodata gasind atragatoare ideea de a distruge omenirea si odata cu ea Academia. Hunt a pictat subiectul tapului ispasitor dupa directivele lui Monk si Monk a scris o carte la sugestia lui Hunt; atât de "autentic" "simteau" cei doi ideea încât au reusit sa omoare un tap în chinuri si-au cumparat si chinuit un al doilea pentru terminarea picturii; Hunt s-a întors în Anglia cu pictura si Monk cu O Simpla Interpretare a Apocalipsului, unde zicea (în mod corect) ca cele 10 triburi pierdute ale lui Israel n-au disparut ci s-au amestecat cu restul oamenilor si apoi ca "adevaratii israeliti", crestini si iudaici (azi ar fi acuzat de antisemitism pentru aceste vorbe) trebuie sa se întoarca în Palestina sa formeze un stat-model, al carui guvern sa fie un supraguvern international care sa guverneze guvernele lumii; asta, zice Monk, ar pune capat pentru totdeauna oricarui razboi. Asa a enuntat el programul sionismului de azi, de a stabili un supraguvern mondial, cu aceeasi promisiune demagogica de pace vesnica si universala.

Nici Monk nici Hunt n-au avut succes, dar Monk l-a captivat pe istoricul de arta Ruskin la ale carui insistente a fost publicata cartea lui Monk si care l-a întretinut pe Monk multa vreme. Ruskin, crescut de o mama puritana în obsesia Vechiului Testament si vesnic nenorocos în dragoste, avea nevoie si el sa se dedice unei cauze si s-a dedicat lui Monk. Hunt l-a pictat apoi pe Monk cel paros si nepieptanat în chip de Hristos cu Vechiul Testament într-o mâna si ziarul londonez Times în cealalta. Dar apoi Hunt a vândut o pictura cu 5.500 de lire sterline si avântul lui profetic împotriva omenirii si-a Academiei Regale de Arta a scazut; si nici n-a avut chef sa-l ia pe Monk cel netuns si netesalat cu el în casele elegante unde a început sa fie invitat; Ruskin si el ocupat cu gasirea unei iubiri fericite începuse sa se cam plictiseasca de Monk, astfel încât Hunt si Ruskin au decis sa-l convinga sa se duca la Ierusalim, când a izbucnit razboiul civil în America, desi conform profetiilor lui Monk, nu acolo trebuia sa izbucneasca. Ruskin a insistat ca era de datoria lui sa se duca sa puna capat razboiului din America. Monk s-a conformat si ajungând în Statele Unite i-a spus lui Lincoln (caci toata lumea avea acces la presedinte pe atunci în America) ca trebuie sa-i elibereze pe negri si pe evrei. "De ce pe evrei? Doar sunt liberi?" a întrebat Lincoln uluit, caci evreii erau mai liberi ca oricine altcineva în America. "Dar nu cei din Turcia si Rusia si Prusia", a raspuns Monk, "si nu va fi pace în lume pâna ce popoarele lumii conduse de Marea Britanie si Statele Unite nu vor ispasi crima lor fata de evrei pe care i-au persecutat timp de 2000 de ani si nu-i vor duce înapoi în Palestina ca patria lor si nu vor face Ierusalimul capitala lumii crestine unificate". Ca toti politicienii, Monk nu fusese niciodata în "Rusia, Prusia si Turcia" si nu-i vazuse niciodata pe acei evrei. Evreii din Rusia se opuneau din toate puterile la "eliberarea" si emanciparea lor si tarul Alexandru care vroia sa-i emancipeze fusese asasinat; în Prusia evreii erau emancipati si de aceea îi urau evreii din Rusia; iar evreii din Turcia nu puteau fi nicicum dusi înapoi în Palestina pentru ca se aflau în Palestina. Dar toate acestea nu l-au deranjat pe Monk si nu-i deranjeaza pe politicienii de azi care-au îmbratisat fervent demagogia dementa a lui Monk. Reîntors la Londra, Monk a primit bani de la Ruskin sa se duca în Palestina, de unde a fost deportat ca element dezordonat în 1864. Sarac lipit pamântului, s-a angajat marinar si fiind naufragiat a înotat la mal, unde, paros si gol pusca, a fost luat drept un urs în întuneric de catre un fermier si ranit. Si-a pierdut memoria si putina luciditate si s-a reîntors în Canada. De-acolo, însanatosit dupa câtiva ani, a revenit imediat la chemarea lui sionista si si-a revizuit profetiile. Ceea ce Dumnezeu cere, a zis el, este întâi sa se duca evreii înapoi în Palestina si apoi sa se instaureze o organizatie mondiala dotata cu puterea de a forta natiunile sa se supuna hotarârilor ei. Astfel a definit profetul cu parul lung si vâlvoi care n-a muncit în viata lui nici o ora macar planul politic din Vechiul Testament care conduce destinele omenirii astazi. Nu exista dovezi ca Monk ar fi stiut despre illuminati si alti initiati în marele plan. N-a primit niciodata bani de la evrei decât o pomana de 5 lire pentru nevoi personale. Toata viata l-au întretinut goimii liberali.

În 1870 a izbucnit un incendiu în niste paduri din valea râului Ottawa, fapt care l-a convins pe Monk c-a sosit apocalipsul si astfel în 1872 a sosit la Londra, unde Ruskin, care facea curte unei fete, n-a avut chef de el si i-a scris: "mi se pare ca esti nebun". Dar Monk a împrumutat o idee de-a lui Ruskin care cerea ca englezii bogati sa dea o parte din venit pentru reclamarea terenurilor devastate din Anglia. Monk a cerut ca toti oamenii bogati sa dea a zecea parte din venitul lor pentru cumpararea Palestinei pentru neamul ales. Iubita lui Ruskin a murit si Ruskin deprimat i-a dat lui Monk a zecea parte din venitul sau. Lui Monk i s-au alaturat Laurence Oliphant, un aventurier foarte prizat în societatea londoneza care-l dispretuia pe Monk dar se folosea de el si Hunt, a carui sanatate înrautatindu-se era din nou amator de profetii. Împreuna au lansat un manifest care preconiza sfârsitul tuturor razboaielor si pacea vesnica în lume prin întoarcerea poporului ales în tara fagaduintei si instaurarea unui guvern supranational mondial numit NATIUNILE UNITE. Pentru acest guvern toti trebuie sa cotizeze a zecea parte din venit, bani care sa-i fie dati lui Monk. Ruskin însa a refuzat sa mai participe. Oliphant s-a lasat si el. Samuel Butler l-a dat afara pe profetul Monk. Hunt l-a rugat sa nu se mai creada Dumnezeu. Evreii vorbeau la fel: unul i-a spus ca nu va reusi sa faca o natiune din evreii poligloti de azi.

În 1884 Monk s-a reîntors la Ottawa unde-a-nceput sa-i piseze pe parlamentarii canadieni în pauzele când luau aer în gradina de pe malul râului Ottawa. Acestia-l ascultau amuzati. Dupa numai 60 de ani, mascarada sinistra a netunsului si nepieptanatului profet care nici macar o ora în viata lui n-a facut ceva util, a devenit politica si religia occidentului. Azi Monk ar fi sef de stat al unei tari din vest, caci are toate calitatile, de fapt toate reduse la una singura: totala aservire fata de politica de a instaura un supraguvern mondial sionist. Dar el n-a fost decât un om bolnav de vanitate si dorinta de glorie care traia fara sa munceasca pe banii altora, faurind fantasmagorii. În timp ce el îsi juca farsa, adevarata forta care-a instaurat puterea suprastatala a sionismului purcedea la treaba venind din Rusia în occident prin imigratie masiva începând cu anul 1896.

Continut (Contents)
Nume (names)
Camin (Home)
Veriga (Links)
Mai mult (More)