Capitolul 26:

Erezia Dr-lui Herzl

Dr. Herzl de la ziarul Neue Freie Presse din Viena a stralucit pe firmamentul sionismului de la 1897 la 1903, când avea usa deschisa la toti monarhii si oamenii de stat din Europa, vorbind în numele tuturor evreilor si nestiind ce-l asteapta din partea fortei ce-l uluise la congresul de la Basel. Metoda lui de a negocia cu guvernele si monarhiile era sa-i înspaimânte cu spectrul revolutiei comuniste. El singur se explica, zicând: "când coborâm, devenim proletariatul revolutionar; când urcam, se ridica puterea teribila a bogatiei noastre". I-a spus de exemplu ducelui de Baden ca va reduce propaganda revolutionara pe masura teritoriului primit pentru "patria natiunii evreiesti" de la cele mai înalte autoritati. Apoi împaratul Germaniei l-a primit calare la poarta Ierusalimul si-a promis ca va cere sultanului sa admita o companie evreiasca în Ierusalim sub protectie germana. Când n-a iesit nimic din asta Herzl l-a amenintat cu revolutia comunista, zicând: "daca nu reusim, sute de mii de-ai nostri vor sari dintr-o data sa se alature partidelor revolutionare". La fel i-a vorbit tarului Rusiei. Apoi l-a vizitat pe sultan, si-apoi a sosit în Anglia, unde în mod evident alte mâini ascunse i-au deschis usile apartamentelor regale, cum zice chiar el. Aceste mâini, dotate cu puterea banului, sunt forta cea mai nociva si mai greu de identificat care a propulsat distrugerea civilizatiei crestine si progresul conspiratiilor de care vorbeste Dr. Weizmann. Diviziunea dintre evreii sionisti si cei ce doreau sa traiasca în pace cu vecinii lor apare la toate nivelurile si la cei bogati ca si la cei saraci; si sionistii bogati de coniventa cu sionistii talmudici din ghetourile Rusiei i-au facilitat accesul Dr-ului Herzl cu ajutorul presiunilor financiare pe care le pot exercita.

Dr. Kastein zice ca congresul celor 197 de la Basel a fost "prima întrupare a internationalei evreiesti"; astfel el atesta existenta reala a internationalei evreiesti, acea retea de care vorbea Disraeli. Parti din aceasta retea secreta devin vizibile dupa un studiu aprofundat si perseverent al surselor si documentelor. Astfel Dr. Herzl zice ca Sir Francis Montefiore, evreu important din Anglia, "îmi deschide usile apartamentelor regale", desi Dr. Chaim Weizmann l-a gasit pe Sir Francis cam prostanac. Tot asa, Baronul de Hirsch, principal suporter al lui Herzl, a fost cel care i-a dat banii printului mostenitor Rudolf de Austria când acesta a vrut sa înzestreze o anumita femeie înainte de a se sinucide la Meyerlink, bani prestati "pentru serviciul ce i l-am facut în Decembrie, când l-am invitat ca sa-l poata întâlni pe printul de Wales (viitorul rege al Angliei Edward VII)". Baronul de Hirsch mai era si cumnatul lui Bischoffsheim de la firma Bischoffsheim si Goldsmith din Londra, unde Sir Ernest Cassel, evreu din Germania extrem de bogat, era si el membru. Acesta a devenit cel mai intim si permanent prieten si tovaras al lui Edward VII al Angliei. Altii din acelasi grup au fost Max Warburg, seful bancii din Hamburg; Edouard Noetzlin, presedinte la Banque de Paris et de Pays Bas; Franz Philippson din Bruxelles; Wertheim si Gompertz din Amsterdam; si mai ales Jacob Schiff de la firma Kuhn, Loeb si Company din New York. Acestia erau în strânsa colaborare si mentineau un contact permanent. Dirijau, acordau sau retrageau baza financiara a oricarei întreprinderi cu iuteala fulgerului, mutau milioane într-o clipita si totul în cel mai strict secret; astfel influentau si determinau deciziile politice ale guvernelor tarilor. Asta era internationala evreiasca de care vorbeste Dr. Kastein. Ei îl sprijineau acum pe Dr. Herzl. Parerea autorului este ca poate nu toti erau în sufletul lor sionisti convinsi; poate multi dintre ei se opuneau în ascunsul sufletului lor; dar trebuiau sa se conformeze si sa asculte ordinele rabinatului si sa promoveze politica dusa de înteleptii sionului.

În timp ce Dr. Herzl stralucea în frac si mânusi glacé sub candelabre de cristal în saloanele Europei, înteleptii talmudici din ghetourile Rusiei în caftan si cu perciuni lungi la urechi îi pregateau sfârsitul, exploatându-l pâna la ultima picatura. În 1903 Herzl a calatorit prin Rusia ovationat de masele ignorante din ghetouri ca un mesia si-a fost primit de ministrul afacerilor interne Van Plehve pe care-a cautat sa-l convinga sa obtina Palestina de la sultan, vorbind în numele evreilor din Rusia. Ca sa-l convinga pe Van Plehve a dat un comunicat cerând evreilor din Rusia sa nu mai faca agitatie revolutionara comunista si sa discute despre emanciparea lor cu autoritatile rusesti. Cu aceasta si-a semnat condamnarea la moarte, caci unde-ar fi puterea rabinica daca evreii ar trai emancipati în buna pace cu alti oameni si unde-ar mai fi gogoasa "persecutarii" evreilor de catre toti ceilalti oameni? Când s-a reîntors din Rusia la al 6-lea congres al Organizatiei Sioniste Mondiale, delegatia majoritara compacta din Rusia îi era ostila. A crezut ca se salveaza aratându-si formidabilul rezultat: obtinuse o patrie pentru "natiunea evreiasca"; obtinuse un teritoriu pentru "statul national evreiesc": guvernul britanic daruise Dr-ului Herzl de la ziarul Neue Freie Presse din Viena teritoriul Ugandei!

Dintre delegati, 295 au acceptat si 175 au refuzat oferta; majoritatea acestora din urma erau din Rusia. Acestia s-au aruncat la pamânt si-au început sa se lamenteze cu voce tare în mod ritual; o femeie s-a dus si-a sfâsiat harta Ugandei de pe perete.

Dr. Herzl nu-si întelegea evreii. El credea ca evreii erau persecutati în Rusia si-ar fi fost multumiti sa fie liberi si fericiti oriunde; în acest caz, puteau fi liberi si fericiti în statul lor national suveran din Uganda; si cei care n-aveau chef sa paraseasca Rusia puteau fi liberi si fericiti în Rusia, unde autoritatile se straduiau sa-i emancipeze si sa-i faca liberi si fericiti. Dar rabinatul talmudic din Rusia nu construise edificiul antisemitismului si-al persecutiilor chipurile suferite din partea ne-evreilor de evreii închisi de proprii lor rabini în ghetouri, pentru ca sa renunte acum la aceasta propaganda si sa-si vada puterea topita si supusii mutati în Uganda. Pentru rabinatul hazar talmudic din Rusia, "patria stramosilor" era Palestina, în care stramosii lor nu pusesera piciorul niciodata; si "împlinirea legii" era distrugerea altor natiuni si suprematia asupra altor natiuni de care vorbeste Thora, nu emanciparea. Când delegatia rusa i-a întors spatele si-a iesit din sala, povesteste Chaim Weizmann, Dr. Herzl s-a dus sa le vorbeasca în camera lor. Nimeni nu l-a salutat, nimeni n-a zis nimic când a terminat de vorbit. Într-un an a fost mort, din cauze necunoscute, la vârsta de 44 de ani. Nu se poate afla cauza si felul mortii lui. Enciclopedia Iudaica zice c-a murit de deziluzie si alte surse iudaice si sioniste fac aluzii misterioase. De multe ori cei care au fost blestemati sau excomunicati de catre secta stapânitoare a iudaismului mor curând din cauze si în circumstante misterioase. Max Suedfeld (alias Nordau), mâna dreapta a lui Herzl, înca în 1903 a prezis fazele sionismului cu precizie: "Herzl; congresul sionist; propunerea englezilor cu Uganda; razboiul mondial ce va veni; conferinta de pace dupa el unde, cu ajutorul Angliei, se va crea o Palestina libera evreiasca". Un alt delegat a fost si mai explicit. Dr. Nahum Sokoloff a zis: "Ierusalimul va fi cândva capitala pacii în lume". In 1956, când autorul scria aceste rânduri, era clar ca sionismul vrea sa faca Ierusalimul capitala lumii, dar nu a pacii.

Dupa moartea Dr-lui Herzl, Dr. Weizmann a preluat conducerea sionismului în mod public si-a respins Uganda la congresul din 1905. Din acel moment sionismul este în totalitatea lui instrumentul rabinatului talmudic din estul Europei.

Din povestea asta (si din altele) reiese clar indiferenta conducerii rabinice talmudice la bunastarea maselor de evrei pe care le stapânesc. Mai mult decât indiferenta; chiar ostilitate. Iata cum au reactionat la oferta Ugandei masele celor trei grupuri de evrei: evreii din vest, evreii din Russia si evreii autentici semiti din Palestina, de care nimanui nu-i pasa. Cei din vest vroiau sa stea unde se aflau si nu le trebuia nici Uganda nici Palestina. Cei din Rusia erau înfatisati ca foarte suferinzi din cauza ca erau foarte persecutati si-atunci ar fi trebuit sa fie fericiti sa scape de persecutii si sa plece în Uganda. Cei din Palestina au fost cu trup si suflet doritori sa se mute în Uganda si de aceea au fost înjurati si acuzati ca sunt "tradatori ai cauzei sioniste" de catre hazarii din Rusia care au preluat numele si cauza sionismului. Înca în 1945 congresul sionist de la Tel Aviv îi insulta si-i înjura pentru ca le-ar fi placut sa se mute în Uganda. Iata vorbele congresului sionist din 1945: "Era degradant si dezolant sa-i vezi pe toti acestia care... fusesera primii care au fost aici si-au construit Palestina evreiasca de azi, cum îsi reneaga public trecutul... pasiunea pentru Uganda s-a asociat cu ura pentru Palestina... În centrele comunitatilor din primele colonii evreiesti, tineri crescuti la scolile Aliantei Israelite acuza Palestina ca e 'tara cadavrelor si-a mormintelor', tara malariei si-a bolilor de ochi, tara care-si distruge locuitorii. N-au fost doar câtiva cei care-au zis asa. De fapt, au fost doar putini la numar, câtiva pe ici pe colo, cei care-au ramas loiali... Întreaga Palestina fierbea... Întreaga opozitie la acceptarea Ugandei a venit din afara Palestinei. Chiar în sânul Sionului toti erau împotriva Sionului". Din 1903 încoace, n-a contat nici cât o ceapa degerata ce-si doresc masele de cetateni, evrei sau ne-evrei. Si nici daca s-a acceptat sau nu Uganda n-a contat. Ce-a contat a fost ca din acest moment guvernul britanic s-a recunoscut obligat sa declare talmudismul din Rusia ca reprezentant si stapân al tuturor evreilor, si-a legat astfel generatiile viitoare de englezi si americani la o servitudine ale carei rezultate le vedem azi. Dupa 1903, politicienii din occident n-au facut nimic altceva decât sa execute ordinele acestei secte puternice. Razboaiele din 1914 si 1939 au fost pregatite în 1903.

Continut (Contents)
Nume (names)
Camin (Home)
Veriga (Links)
Mai mult (More)